Împământarea
Încă din anii ’70, academicianul rus Alexandr Mikulin, creatorul “motorului secolului” pentru avionul IL-2, numit şi “tancul zburător”, a scris o carte care a devenit rapid un best-seller şi care s-a bucurat de mai multe ediţii.
Titlul cărţii este “Longevitate activă” şi are ca temă lupta împotriva îmbătrânirii. Renumitul constructor de aeronave a început să se ocupe de această problemă în 1947, după se suferise un atac de cord sever. Mikulin a studiat structura şi funcţia organelor precum şi fenomenul îmbătrânirii, prin prisma unui tehnician, gândindu-se la metodele de îmbunătăţire a fiabilităţii şi durabilităţii acestei “construcţii” vii, care este organismul.
Între fizică şi medicină
Douăzeci de ani de observaţii şi de analiză au dus la un rezultat remarcabil: un sistem original de sprijin al sănătăţii, cu totul altfel decât recomandările obişnuite ce circulau prin cărţile şi revistele cu sfaturi medicale. Mikulin a propus metode în lupta cu îmbătrânirea, despre care medicina nu auzise până atunci: vibrogimnastică, hrană cu un singur grup de nutrienţi, ionizare etc. Pe unul din primele locuri ale remediilor sale s-a aflat însă împământarea. Mikulin sublinia faptul că pământul are o sarcină electrică negativă mare. Ionosfera care înconjoară Pământul este alcătuită din ioni încărcaţi pozitiv. Între pământ şi ionosferă există un câmp electric, la care s-au adaptat toate organismele vii. Cu toate acestea, din cauza progresului tehnic, omul s-a izolat de sarcina negativă a pământului. Acest lucru duce la acumularea în organism de sarcină pozitivă în exces, cauzând slăbirea lui şi apariţia bolilor.
Biofizica strămoşilor
Pentru a preveni efectele nedorite ale excesului de electricitate, omul trebuie să recurgă la împământare. În cazul strămoşilor noştri care umblau multă vreme desculţi sau purtau încălţăminte uşoară, contactul cu pământul era direct. Această regulă este reflectată în obiceiurile mai multor popoare. De exemplu, în mânăstirile budiste din Tibet, există de mii de ani un ritual care obligă călugării şi pelerinii să meargă zilnic desculţi, de-a lungul unui râu de munte. Evreii şi arabii aveau şi ei obiceiul de a sta desculţi pe pământ, înainte de a se culca. În Rusia, din timpuri străvechi, se considera că este foarte sănătos să mergi desculţ prin roua dimineţii. Oamenii chinuiţi de afecţiuni severe foloseau o metodă şi mai complexă: se dezbrăcau în pielea goală şi se rostogoleau prin iarba înrourată.
Odată cu evoluţia civilizaţiei tehnice, omul s-a încălţat tot mai confortabil şi sigur şi a devenit izolat de sol, încălcând regulile echilibrului energetic, formate în cursul evoluţiei. De atunci, industria de încălţăminte a realizat un mare succes în protejarea picioarelor de leziuni fizice, de temperaturi scăzute sau ridicate, însă contactul cu pământul a fost întrerupt, excesul de electricitate acumulându-se în organism.
Comod nu înseamnă şi bun
Deosebit de dăunătoare, în acest sens, este încălţămintea cu talpă de cauciuc sau microporos. În această categorie se includ şi adidaşii, atât de populari acum, pe care mulţi îi poartă permanent. Adepţii lor susţin că adidaşii sunt foarte comozi. Cu toate acestea, când se descalţă, omul se simte mult mai bine, uşurat. Motivul este simplu: tălpile pantofilor sunt o barieră de netrecut pentru contactul cu solul, eliminând posibilitatea de descărcare a excesului de electricitate statică.
După cum arată studii recente, intensitatea mărită a câmpului electromagnetic al omului, provocată, în special, de acumularea de electricitate statică, cauzează anomalii grave în activitatea organelor, hipertensiune arterială, atacuri de cord şi accidente vascular-cerebrale, inclusiv stres. În terapia alternativă există o ipoteză care asociază decesul prematur, provocat de bolile sistemului cardiovascular, cu lipsa de împământare. Situaţia este agravată şi de faptul că – atât la locul de muncă, cât şi la domiciliu – oamenii sunt izolaţi de pământ prin mochete, covoare sintetice şi linoleum, nemaivorbind că majoritatea clădirilor sunt construite din beton armat. Ca rezultat, locuitorul modern al oraşului, este, practic, lipsit de capacitatea naturală de a scăpa de electricitatea statică în exces. Dovezile sunt la îndemână. De pildă, uneori, atingând accidental un robinet de metal sau un mâner de frigider, simţim un şoc electric uşor. Acesta este un semnal că organismul este arhiplin de o energie dăunătoare ce trebuie eliminată. Desigur, noi nu putem să oprim sau să micşorăm producerea şi degajarea electricităţii de către celule, dar putem recurge la măsuri. Cea mai la îndemână este împământarea, care poate fi aplicată simplu.
Câteva practici simple
* Cercetările ştiinţifice au confirmat că eliminarea electricităţii staticeîmbunătăţeşte starea generală a omului, serveşte ca o măsură eficientă de prevenire a bolilor şi – cel mai important – are un efect terapeutic vizibil.
* În procesul de evoluţie, tălpile omului au fost în contact permanent cu pământul, asigurând purificarea energetică a întregului organism. În metoda intens popularizată de întremare, a vindecătorului rus Porfiri Ivanov, un ţăran dedicat vieţii în armonie deplină cu natura, prima regulă este formulată după cum urmează: “De două ori pe zi, toarnă-ţi pe corp 2-3 căldări cu apă rece sau scaldă-te oriunde ai posibilitatea – în lac, râu sau cadă. Înainte de scăldat sau după, stai cu picioarele goale pe pământ, iar pe timp de iarnă – pe zăpadă, cel puţin 2-3 minute.” Procedura aceasta simplă descarcă organismul de excesul de electricitate statică asemenea unui condensator, prin contact direct cu pământul.
* De mult succes se bucură în Rusia băile de apă cu împământare, în tratamentul hipertensiunii arteriale. O procedură durează 30-60 de minute, timp în care tensiunea arterială se reduce în mod semnificativ.
Dacă vă încântă simplitatea metodei şi doriţi s-o practicaţi, puteţi alege tehnica de împământare în funcţie de condiţiile existente. De exemplu, umpleţi cada (doar dacă e din metal, cele de plastic se exclud) cu apă până la 8-10 cm, intraţi în ea cu picioarele şi efectuaţi de 20-30 de ori genuflexiuni lente. La fiecare coborâre, scufundaţi în apă palmele cu degetele desfăcute. În absenţa căzii din metal, puteţi utiliza un lighean împământat (cu ajutorul unei sârme) la o conductă de apă sau orice ţeavă metalică.
* Se cunoaşte şi metoda de aplicare a unui obiect metalic pe zona dureroasă, în caz de migrenă, ce funcţionează după aceeaşi lege. Această procedură este deosebit de utilă pentru şoferii de cursă lungă, ce petrec toată ziua într-o cabină ecranată. Se îndepărtează perfect oboseala şi iritabilitatea, se normalizează tensiunea arterială.
Dar, pe timp de vară, toţi, fără excepţie, ar trebui să umblăm dimineaţa desculţi, pe iarba plină de picături de rouă sau de ploaie, deoarece umiditatea îmbunătăţeşte contactul electric cu pământul.
Metoda împământării a fost verificată în câteva clinici din America, pe bolnavii cu diabet, afecţiuni nervoase şi cardio-vasculare. S-au luat analize de sânge cu o oră înainte şi la trei ore după împământare. Medicii au rămas uimiţi. Formula sângelui a devenit de două ori mai bună. A dispărut staza venoasă, provocată de electricitatea statică. Starea psihică a bolnavilor s-a îmbunătăţit, deoarece celulele creierului au funcţionat mai bine.
Pentru prevenirea efectelor devastatoare ale acumulării de electricitate statică în corp, savantul rus Alexandr Mikulin foloseşte trei metode.
- Plimbarea zilnică cu picioarele goale pe pământ (fără iarbă) timp de 20-30 de minute.
- Baia în cadă de metal (prevăzută cu o ţeavă metalică, care duce în pământ), cu apă până la glezne. Se fac genuflexiuni în care trebuie atinsă, periodic, apa cu degetele mâinilor.
- Pentru cei ce lucrează la birouri şi stau mult în faţa aparatelor ce produc câmp electric nociv: o sârmă lungă se sudează la un capăt de o brăţară care se fixează pe braţ sau pe gleznă, în vreme ce capătul liber se uneşte cu o ţeavă metalică, care se duce în pământ.
- Pe timpul nopţii, Mikulin îşi sfătuieşte cititorii să recurgă la împământare cu ajutorul unui fir metalic, având un capăt legat la picior, iar celălalt capăt la un calorifer. Mikulin însuşi a urmat cu stricteţe etapele sistemului său şi a trăit până la nouăzeci de ani, menţinându-şi funcţionalitatea completă a trupului şi a minţii (la sfârşitul vieţii, a proiectat un motor ecologic de automobil_.